Feeds:
Articole
Comentarii

Grup de psihoterapie pentru reducerea nivelului de anxietate și tratamentul atacurilor de panică.
Sibiu, 0733 516 809, psihoterapeut Alexandru Leșcău.

spital (58).JPG

Viața a făcut să fiu nevoit să stau zece zile într-un spital de copii din Londra, mai exact în spitalul Evelina, chiar în centrul Londrei, pe malul Tamisei, față în față cu bătrânul turn Big Ben. Scriu aceste rânduri pentru că am fost plăcut impresionat de ceea ce am descoperit acolo. Tot personalul care lucrează acolo s-a dovedit a se comporta într-o manieră caldă și prietenoasă atât cu copiii cât și cu aparținătorii. Dincolo de pregătirea profesională foarte bună, de rigoare și atitudinea permanent binevoitoare a personalului medical, am văzut oameni care îndrăgeau ceea ce făceau. În toate aceste zece zile, în special la asistentele medicale care aveau grijă de copii nu am văzut o urmă de acreală sau de sictir pe chipurile lor, nici o grimasă de dezgust, nici o enervare sau ton ridicat, nu tu indiferență sau spate întors dacă spuneai sau cereai ceva. Indiferent de țara de proveniență și de culoare, personalul de acolo era politicos, zâmbitor, calm și în general gata să spună ceva ca să mai aducă un zâmbet sau o alinare copiilor sau părinților care erau cu ei.

Când doctorii veneau la vizita de dimineață era un prilej de bucurie pentru că maniera în care-mi vorbeau mă ajuta să mă focusez pe lucrurile pozitive, pe pașii în direcția bună, pe speranță, chiar dacă și lucrurile negative erau prezentate și aliniate deopotrivă. Se întrevedea omul și caracterul, căutau și o relație bună cu pacientul și aparținătorii. Nu am văzut la ei grandomania, aroganța, răceala și distanța pe care o întâlneam la unii medici din țară.

S-a întâmplat foarte des să văd părinți veniți în toiul nopții cu copiii lor bolnavi, mari sau mici, bandajați, perfuzați, cu tuburi ce intrau sau ieșeau prin năsucuri sau gurițe, cu fire și cabluri care le monitorizau permanent semnele vitale. Pentru acești părinți spitalul pune la dispoziție, gratuit, o bucătărie cu minimul necesar de mâncare: pâine, unt, dulceață, ceai, cafea, pahare, cuțite, lingurițe de plastic, fierbător de apă, prăjitor de pâine, frigider. Toate acestea erau asigurate zilnic, proaspete, fără să scoți o liră din buzunar.

Lângă noi se afla o fetiță de zece ani, oarbă din naștere și fără să poată vorbi, cu multiple crize epileptice, catatonică, în permanență cu risc de deces din cauza unor probleme respiratorii. Tatăl ei stătea în fiecare zi cu ea, lângă patul ei, citindu-i povești într-o engleză curată și plăcută ce ar fi făcut și un adult încăpățânat să adoarmă. O spăla, o schimba, îi punea muzică clasică să asculte pentru că acest gen de muzică îi plăcea mult fetiței și după observațiile lor, în timpul cât asculta muzică, crizele epileptice apăreau mai rar sau spre deloc. O plimba în căruciorul cu rotile, îi povestea cum în parcul de lângă spital un om dădea de mâncare unor porumbei, seara o mângâia pe creștet ca să adoarmă. În cele din urmă am intrat în vorbă cu tatăl acelei fetițe. După ce am aflat fiecare cu ce problemă venisem și ce făceam în viața de zi cu zi, i-am spus că sunt plăcut impresionat de modul în care zilnic face față acestei situații iar asta a trezit în mine un real respect. Mi-a spus că la început, și el și soția lui au fost profund tulburați, revoltați, supărați, neîmpăcați cu situația, furioși, tensionați, îngrijorați. Apoi, treptat, au înțeles că pentru ei și pentru cealaltă fiică mai mică– aceasta era fără probleme medicale-, singura opțiune sănătoasă a fost să ducă o viață firească: să iasă din casă, să vadă prieteni, să citească o carte, să râdă împreună, să se mențină fizic și psihic apți de muncă, să fie în continuare soți și părinți iubitori. El era electrician și avea propria firmă iar soția lui era fizioterapeut. Aproape tot timpul avea un cuvânt bun pentru fata care de ani buni zăcea nemișcată în pat; părea că suferința nu l-a acrit sufletește și nici nu i-a râncezit bunătatea; era prezent și atent și la nevoile emoționale ale celorlalți, acum își ducea crucea fără orice fel de comentariu. Știa că într-o zi va fi acolo pentru ultima oară, că într-o zi va fi chemat să fie martor la ultimele adieri de viață ale fiicei sale. Am văzut stând de veghe la patul acelei fete, rând pe rând, bunicuțe cu părul alb, unchi, mătuși, prieteni de familie, aproape toți liniștiți și împăcați, zâmbind cu drag către fata care nu le putea vedea chipul.

Zece zile în acest spital au însemnat din punct de vedere emoțional trăiri de o cromatică diferită de la un moment la altul; doar un crâmpei al ideii că viața copilului de lângă tine se poate scurge printre degete, mi-a adus în propria respirație frica, sentimentul de gol, de pierdere, de rupere, de a mă simți incomplet, de a mă afunda în frământarea sterilă a neputinței. M-am gândit la Dumnezeu și nu l-am certat ci am tăcut și m-am pus în cele din urmă cu botul pe labe. Și am acceptat că nu mai depinde de mine ci de el, de voia lui. Apoi a venit liniștirea sufletească odată cu aflarea ultimelor vești, apoi mulțumirea și recunoștința că din toată această experiență de viață se întrevede o ieșire la lumină.

Copilul cu handicap nu e un monstru; el are tot dreptul la atenția și dragostea părinților. Părintele cu un asemenea copil are tot dreptul la o viață firească, să plângă dar să mai și râdă din când în când.
Părintele cu un asemenea copil nu e un monstru, adeseori, sufletește vorbind, e mai sensibil, mai bun și mai iubitor decât mulți alții.

Numele fetiței era Faith (Credință).

Aproape la fiecare eveniment din viață, în funcție de emoțiile și starea lor de dispoziție, oamenii obișnuiesc să consume băuturi alcoolice. Pentru unele persoane consumul de alcool devine o problemă din ce în ce mai greu de gestionat. De obicei acestea ajung să consume alcool peste limite din dorința de a depăși o criză, o stare de depresie sau un eveniment stresant ce a apărut în viața personală sau la locul de muncă. Există angajați care obisnuiesc să consume alcool de plăcere sau din obișnuința de a asocia situații plăcute și neplăcute cu consumul de alcool. Pentru cele mai multe persoane, excesul și consumul de alcool în anumite condiții poate determina apariția dependenței fizice si psihice. Gestionarea eficientă, tratamentul și ieșirea din spirala descendentă a dependenței, presupune de cele mai multe ori apelarea la servicii de specialitate, consiliere psihologică individuală și de familie acolo unde este cazul.

Consumul abuziv și dependența de alcool poate transforma un angajat competent într-unul neproductiv sau inapt pentru muncă:

G. Popescu de 43 de ani este mecanic cu peste douăzeci de ani de experiență în domeniul mecanicii fine. Este cel mai experimentat și mai valoros mecanic al companiei dar care în ultimele luni, pe fondul unor tensiuni pe plan familial, manifestă serioase probleme legate de consumul de alcool: întârzie la serviciu, este neatent și irascibil, se accidentează și solicită des concedii medicale, calitatea muncii sale este sub așteptări și în ciuda avertismentelor cu concedierea venite din partea conducerii, continuă să manifeste lipsă de interes pentru angajamentele luate la muncă. Conducerea companiei are de ales între concedierea lui cu costul recrutării și instruirii unui nou angajat sau păstrarea lui dar cu costul aferent tratamentului și recuperării din dependență.

Persoanele afectate de abuz și dependența de alcool, manifestă în mod frecvent scăderea capacității de discernământ și de luare a deciziilor, a capacităților de concentrare a atenției, a timpilor de reacție, apariția mai devreme a oboselii fizice și psihice, instabilitate emoțională, agresivitate, depresie, scăderea motivației pentru muncă. Aceste probleme pot deteriora relațiile dintre angajați și pot dauna imaginii și reputației companiei.
Chiar dacă un angajat consumă alcool în afara orelor de serviciu, consumul poate deveni o problemă serioasă cu efecte negative asupra eficienței și performanței la locul de muncă. Un angajat afectat fizic și psihic de consumul de alcool se expune pe sine sau pe cei cu care lucrează la un risc crescut de accidente de muncă, la scăderea eficienței, preciziei, productivității, la deteriorarea relațiilor cu superiorii sau cu colegii. Compania este supusă la costuri suplimentare din cauza fluctuației de personal, concediilor medicale prelungite, recrutarea și instruirea noilor angajați.

Alco-Stop – workshop pentru prevenirea și soluționarea problemelor legate de consumul de alcool în rândul angajaților.

Previa oferă programul Alco-Stop pentru angajații companiilor și celor responsabili din compartimentul resurselor umane. Acesta este un workshop pentru prevenirea și soluționarea problemelor legate de consumul de alcool în rândul angajaților. Managerii de resurse umane pot afla cum pot gestiona mai eficient situația unui angajat valoros pentru companie dar care are în același timp serioase probleme de consum. Participanții pot afla ce se poate face concret pentru a ajuta o persoana să-și depășească problema abuzului sau dependenței de alcool.
Programul Alco-Stop furnizează informații actualizate despre dependență, din domeniul medical, al psihologiei, sociologiei și neuropsihologiei. Sunt prezentate și discutate metodele de tratament disponibile pentru persoane cu probleme de abuz sau dependență de alcool.

Alexandru Lescau,
psiholog clinician, consilier în psihoterapia dependențelor
realizator al programului Alco-Stop
allescau@gmail.com

Ca psiholog şi psihoterapeut am întâlnit pe parcursul anilor de practică la cabinet sau la centru, suficiente persoane cu diverse afecţiuni, unele mai uşoare altele ceva mai complicate sau mai grave. M-am întrebat adeseori ce nu merge bine în viaţa acestor oameni, ce s-a întâmplat cu ei în aşa fel încât în viaţa lor au „răsărit” la un moment dat diverse probleme: ba o depresie, o tulburare anxioasă, ba o dependenţă, fie ea de alcool, de droguri sau jocuri de noroc. Evident că pentru apariţia unor asemenea dificultăţi se pot invoca factori şi motive ce ţin de viaţă pur şi simplu: de genetic şi biologic, de psihologic sau de influenţa socială şi nu în ultimul rând de spiritual. Pe de altă parte ne putem întreba cum reuşesc alţii să fie „bine”? Care este ingredientul care îngăduie persoanei să rămână echilibrată, să participe la viaţă şi chiar să se bucure uneori de ea?

Am luat în calcul moştenirea genetică, dar nu e suficient să ai părinţi sau bunici sănătoşi pentru ca tu la rândul tău să fii fericit sau bucuros de viaţă. Apoi m-am gândit la capacitatea intelectuală dar am văzut suficiente persoane cu un IQ dintre cele mult peste medie dar care erau profund nefericite. Banii? Nu doresc să lungesc vorba despre bani, dar nici bogăţia nu-i garantează persoanei fericirea sau bucuria vieţii. Sunt destui care stau pe un metru cub de bani, dar în definitiv stau singuri sau se simt singuri deşi trăiesc în mijlocul altora.

Am găsit un posibil răspuns sau o parte din el ascultând povestea unor supravieţuitoare. Au supravieţuit războiului şi lagărelor de exterminare naziste. Se pare că uneori moartea, mai exact prezenţa ei, e un fel de …profesor. Una dintre doamne spune la un moment dat că acolo a înţeles ce contează cu adevărat în viaţă: relaţiile între oameni. Şi aş nuanţa eu, felul în care relaţionezi cu cei de lângă tine, cu semenii tăi. Ce fel de persoană eşti? Le este drag oamenilor de tine? Oamenii se simt bine în prezenţa ta? Ce pui bun şi frumos în relaţia cu celălalt? Ce e bun şi frumos în relaţiile tale cu ceilalţi? Ce semănaţi şi ce creşteţi împreună?

Relaţiile între oameni…de gândit la asta.

Povestea doamnelor o găsiţi aici, merită un pic din timpul dumneavoastră.

Cu drag şi pe curând,

Alex
p.s. Mi-am adus aminte de al nostru Nicolae Steinhardt şi al său „Jurnalul Fericirii”.

Alexandru Leşcău
psiholog clinician, consilier, psihoterapeut, trainer

Împreună putem găsi soluţii pentru:
anxietate, atacuri de panica, fobii; ticuri nervoase; furie excesiva sau iritabilitate;
depresie; sentimente de vinovatie;
consum abuziv de substante: dependenta de alcool, fumat, droguri, jocuri de noroc, alimentatie, sex;
tulburari alimentare; bulimie, mâncat compulsiv, anorexie;
tulburari de dinamica sexuala, ejaculare precoce, impotenta, etc.;
pierdere, doliu; separare sau divorț, probleme de relaționare;
stima de sine scazuta,
Consiliere prin telefon. Detalii și programări la telefon: 0733 516 809

Consiliere Online – via Skype

Cabinet psihologic

Cabinet psihologic Alexandru Lescau